Definiția managementului talentelor, conform Universității Johns Hopkins este „Un set de procese organizaționale integrate, în planul resurselor umane, concepute pentru a atrage, dezvolta, motiva și reține angajații productivi și implicați. Obiectivul managementului talentelor este de a crea o organizație performantă, sustenabilă, care își întrunește obiectivele strategice și operaționale.” Aș vrea să subliniez aici conceptele de atracție, dezvoltare, motivare și retenție. Ținând cont de modul în care se schimbă forța de muncă practic în fiecare zi, se pare că definiția managementului talentelor ar trebui ajustată. Să analizăm și să explicăm aceste cuvinte cheie.
Procesul de a atrage talente în lumea afacerilor nu are o definiție simplă. Talentul este un termen general care se poate referi la experiență, trăsături comportamentale, nivel de competențe pentru un anumit post, sau toate acestea la un loc. Din fericire, tehnologia modernă a ușurat găsirea talentelor potrivite datorită soluțiilor de tipul evaluărilor. Obținerea talentelor este o sarcină de sine stătătoare care trebuie finalizată înainte de a putea avea loc dezvoltarea, motivarea și retenția.
Pasul următor este dezvoltarea talentelor în cauză. După accesarea unor indivizi talentați, aceștia trebuie antrenați pentru a reprezenta cu precizie organizația lor și pentru a da randament pentru aceasta. Simplificând primii doi pași aflați în discuție, principala arie de interes a managementului talentelor se rezumă la motivație și retenție.
Motivarea și retenția sunt termeni analogi. Atât motivarea cât și retenția pot fi obținute prin implicarea angajaților și amândouă sunt foarte importante în managementul talentelor. În ultimul timp, organizațiile s-au concentrat din ce în ce mai mult asupra implicării și retenției angajaților. Lumea afacerilor devine tot mai conștientă de necesitatea de a recunoaște angajații ca pe niște indivizi cu nevoi și abilități diverse. În loc să se folosească managementul talentelor ca termen generic referitor la toate persoanele implicate în ansamblul lor și neglijând abilitățile și personalitățile specifice ale angajaților, în momentul de față este mult mai răspândită abordarea fiecărui individ prin tactici de implicare specializate.
Toate acestea ridică întrebarea: există un nou sens al expresiei „managementul talentelor”? Personal, consider că putem porni cu încredere de la prezumția că într-adevăr există. Ceea ce în trecut reprezenta o căutare a angajaților talentați a devenit acum o compilație a strategiilor de transformare și îmbunătățire a indivizilor care pun la dispoziție talentul în cauză. Cu timpul, pe măsură ce progresează mediul de lucru modern, managementul talentelor poate deveni un termen și mai flexibil, schimbându-se din nou.
John Bersin a scris recent, „Sfârșitul managementul talentelor în corporații? Ce urmează?” În acest articol, el a evidențiat trecerea de la talent la preocuparea față de oameni. „implicarea, abilitarea și mediul sunt problemele reale cu care se confruntă companiile.”
Ce părere aveți despre schimbările din lumea managementului talentelor?
