Liderii nerăbdători se descalifică singuri pentru că cer rezultate imediate
Cred că așteptarea ar fi printre cele mai neplăcute emoții, fiind în același timp o experiență universală și un semn clar al existenței. Cine așteaptă, trăiește. Cine așteaptă, dorește…
Liderii esențiali sunt cei care știu să aștepte. De exemplu, nu vor cu disperare ca angajații lor să se maturizeze brusc sau să dea dovezi complete, peste noapte, în legătură cu capacitatea lor de a lua decizii extraordinare. Nu. Sunt capabili să-i aștepte până încep să își aducă, treptat, contribuția. Pentru că a forma o altă persoană presupune să fii un exemplu, să îi arăți calea de urmat, fiind o experiență revelatoare care îi permite celuilalt să facă primii pași, lăsând loc și pentru posibilele erori.
Liderii nerăbdători se descalifică singuri pentru că cer rezultate imediate. Și mai au dificultăți și în a-și alege succesorii. În general, vor fi mai atrași de cei cu care se aseamănă, permițându-și să fie ghidați doar de mecanisme de identificare. Nu știu să distingă colaboratorii importanți, dacă sunt timizi sau nu au găsit o modalitate de a se face vizibili în fața lor.
Nu putem avansa cu procesele după bunul plac. Când vine vorba de oameni, lucrurile nu merg așa!
Pe de altă parte, liderul trebuie și să învețe să aștepte dezvoltarea strategiilor în rândul echipei. Se întâmplă des ca echipele să oscileze între două sarcini aparent incompatibile, pentru că dacă într-o zi li se spune să facă un lucru, a doua zi trebuie să schimbe radical abordarea, iar săptămâna următoare povestea o ia de la capăt.
Așteptarea presupune să îți iei un angajament față de ce se întâmplă „între timp”. Adică, de fiecare dată când se proiectează o strategie sau se examinează o idee nouă, aceasta trebuie aplicată în lumea reală, odată cu observarea dinamicii acesteia. Trebuie să așteptăm atunci când lucrurile nu merg din prima, fără să ne chinuim să schimbăm totul atunci când nu avem rezultate imediate. Liderii cei mai buni iau decizii rapide, dar nu schimbă foaia tot timpul! În ultimii ani, de când cuvântul „proactiv” a câștigat popularitate, mulți oameni au ajuns să creadă că proactivitatea presupune un salt continuu dintr-un loc în altul. Iar acesta nu este impulsul de care avem nevoie…
Trebuie menționat, de asemenea, că nu este nimic pasiv în așteptare… dacă ar fi să ne raportăm la Gandhi, care a condus o revoluție răsunătoare bazată pe cuvinte și gesturi subtile, însă emoționante și profunde.
Zgomotul, mișcarea permanentă, teatralitatea nu îi ajută pe liderii care pretind că sunt diferiți. Acest tip de vocație de a fi permanent în prim plan îi împiedică pe colaboratori să fie adevărații protagoniști în organizație. Cei care se consideră lideri trebuie să țină cont de acest lucru și să fie în fiecare zi la dispoziția echipei, ajutându-i pe oamenii lor și așteptându-i, dacă în ziua respectivă nu vor sau nu se simt în stare să lupte.
În contextul așteptării respectuoase, este posibil să susții, să asculți, să fii alături de celălalt, chiar dacă timpul său nu coincide neapărat cu timpul meu. Eu unul nu vreau niciodată să forțez lucrurile.
A aștepta înseamnă a fi alert în situația în care liniștea este perturbată, deoarece, desigur, lumea nu este nici statică, nici previzibilă. Și totuși, singurul mod de a reacționa rapid este de a dormi bine noaptea. Adică, pentru ca un lider să poată acționa, găsind cele mai bune căi în realitatea sa, este esențial să fi învățat să aștepte, să tolereze liniștea, îndoiala, disconfortul… dacă nu poate dormi noaptea, pentru că grijile îl copleșesc și are coșmaruri, atunci cea mai bună rețetă este să învețe să aștepte.
În fine, vreau să subliniez și condiția de învățare a celui care așteaptă.
Orice persoană care, de exemplu, începe o carieră sau cumpără o carte cu intenția de a o citi, se aventurează în necunoscut, înțelegând clar că nu va putea atinge un scop decât odată cu trecerea timpului. Astfel, cel care așteaptă este deschis învățării, iar acest lucru este foarte important (de altfel, numeroase studii consideră capacitatea de învățare ca fiind competența esențială supraviețuirii în contextul profesional ai următorilor zece ani).
Exerciții practice
Ce putem face pentru a stăpâni mai bine arta răbdării?
Cred că este important să începem de la început și să nu minimalizăm problema cu argumente copilărești precum: „Dacă vreau să-mi îmbunătățesc abilitatea de lider, ar trebui să comunic mai bine cu ceilalți” sau „Este mai util să învăț Excel decât să aștept…”. Reiterez: Dacă nu știi să aștepți, este foarte greu să obții un rezultat.
Apoi, trebuie să analizezi unde te situezi într-o anumită problemă. Mai exact, dacă recunoști că ești o persoană căreia îi este greu să aștepte în general sau doar în situații specifice. Răspunsurile rapide nu contează aici (nu te lăsa păcălit de propriile simptome).
Fă-ți timp pentru a gândi. Așează-te într-un loc confortabil, ia o foaie goală de hârtie și scrie toate situațiile care te fac nerăbdător, adică cele în care îți este greu să aștepți – fără să te gândești, însă, prea mult. Poți scrie lucruri despre muncă sau viață în general, cum ar fi: „Nu suport că după atâția ani responsabilul de salarii are nevoie de o săptămână pentru a pune la punct agenda” sau „Mă deconectez de la muncă de fiecare dată când trebuie să pierd timpul mergând la magazinul alimentar”.
Iar reversul medaliei sunt toate situațiile în care timpul nu contează și curge („Mă joc cu fiul meu”, „Gătesc”, „Instruiesc noi angajați…”).
Vei descoperi multe lucruri în acest sens…
Un al doilea exercițiu, tot cu tentă artistică, are legătură cu desenarea lucrurilor pe care le presupune desenul pentru tine. Fără niciun fel de alte reguli. Din nou, ia-ți o foaie goală și creioane și lasă-ți imaginația să zboare liber. Nu te teme pentru că subconștientul tău îți va ghida mâna. Nu îți face deloc griji.
Sau, o variantă bună pentru cei cărora nu le place desenul sau nu se simt confortabil cu acea practică, este să găsească o analogie. Mai exact, este vorba despre a asocia așteptarea cu un loc și de a descrie toate caracteristicile sale, cu particularități și detalii. De exemplu, pot fi persoane care asimilează așteptarea unei insule pustii, evidențiind sentimentul de singurătate sau neputință. Alții o asociază unui loc închis, ermetic, care ne permite să gândim în timp ce așteptăm, dar ne provoacă claustrofobie, fiind imperativ să scăpăm de acolo. Alții vor alege un avion, în care depind de altcineva (pilotul și expertiza acestuia), ceilalți pasageri, care dictează inclusiv accesul la toalete, echipajul (de care va depinde confortul meu la bord) etc. Analogia ne revelează în mod simbolic cauzele pentru care așteptarea ne deranjează atât de mult. Ce înseamnă asta în inconștientul nostru fantasmatic? Cunoașterea acestui lucru ne va ajuta să folosim această informație dintr-o perspectivă jucăușă și fără a ne judeca pe noi înșine.
Cum poate Great People Inside să evalueze forța de muncă aflată în regim de telemuncă?
Great People Inside vine în ajutorul oamenilor și companiilor cu servicii dedicate gestionării acestei perioade turbulente. Fie că vorbim despre tranziția către munca la distanță, despre provocările leadership-ului în timp de criză sau pur și simplu despre menținerea afacerii într-un mediu virtual, toate acestea sunt afectate în această perioadă, într-o mai mică sau mare măsură.
De aceea, prin intermediul platformei Great People Inside și a celor 4 instrumente de evaluare nou create veți putea face față cu brio situației actuale. Instrumentele noastre au la baza lor studii științifice legate de munca de acasă a angajaților, managerilor și a echipelor și sunt validate pe populația României. De asemenea, având în vedere faptul că trăim într-o lume complexă, ambiguă, incertă și, mai ales, extrem de volatilă (Modelul VUCA) am pregătit o evaluare dedicată liderilor și managerilor ce conduc organizații în contextul actual de business și care sunt nevoiți să se adapteze din mers noilor și deselor schimbări ce au loc. Puteți găsi toate aceste instrumente de evaluare accesând pagina: https://greatpeopleinside.com/ro/solutii-digitale/.
