Indiferent de vârstă, experiență sau inteligență, dacă ești om, vei fi, la un moment dat, victima propriilor tale decizii.
Întrebarea ce pot face pentru a lua decizii mai bune a fost exprimată sub multiple forme de-a lungul timpului și a primit considerabil mai multe răspunsuri incorecte. Problema majorității acestor abordări este că privesc deciziile dintr-o perspectivă pur intuitivă, ignorând mecanismul care stă la baza acestor procese mintale. Tuturor ne place să credem că suntem perfect raționali și ne este dificil să acceptăm că, uneori, nu ne putem explica nici măcar propriul comportament.
Heshmat (2018) descrie, într-o manieră rudimentară, că există cinci etape fundamentale în luarea oricărei decizii. Prima etapă implică reprezentarea deciziei ca și problemă. Percepem o situație și construim o imagine a problemei. Următoarea etapă necesită identificarea diferitelor posibilități de a acționa.
A treia etapă este selecția uneia dintre opțiuni pe baza determinării valorii acesteia raportate la propriul nostru interes. Valoarea atribuită unei opțiuni poate depinde de anumite stări interne și de distanța în timp dintre decizie și potențiala recompensă. De exemplu, nivelul de foame resimțit influențează în mod decisiv ce valoare atribuie cineva mâncării. Atunci când o nevoie este resimțită foarte puternic de către un individ, celelalte nevoi ajung să fie ignorate aproape complet. În același timp, atunci când nevoile nu sunt atât de urgente, în prioritizarea acestora intervine un element care ține de constituția fiziologică a creierului fiecărui individ, mai exact de sistemul CBGTC (Cortico-basal ganglia-thalamo-cortical), responsabil, printre multe altele, de impulsivitate și de capacitatea de amânare a plăcerilor mici și imediate, în detrimentul celor ulterioare, dar mai importante.
Conștientizarea acestei relații dintre comportament și particularitățile creierului reprezintă un prim pas crucial în a înțelege că unele construcții clișeice precum „tot ce contează este să vrei” nu sunt doar complet ineficiente din punct de vedere pragmatic, ci sunt chiar incompatibile cu adevărul.
A patra etapă în luarea deciziilor este reprezentată de acțiune și de evaluarea consecințelor imediate. Ultima etapă este mai degrabă una post-decizională, echivalentă cu procesul de învățare și adaptare în vederea îmbunătățirii deciziilor viitoare. Din nefericire pentru standardele noastre de raționalitate, chiar și această etapă are loc în cea mai mare măsură la nivel inconștient (Pinker 2006). Această observație presupune că, de mult prea multe ori, ceea ce ajungem să considerăm drept perfect rațional este puternic influențat de prejudecăți sau bias-uri cognitive ce reprezintă impedimente majore în încercarea de a ne optimiza calitatea vieții personale și intelectuale. În momentul în care cineva ne sugerează să facem tot posibilul pentru a obține ceea ce ne dorim, tindem să acceptăm sugestia aproape dogmatic și nu ne întrebăm de ce, mai exact, ne dorim ceea ce ne dorim. Odată aplicată această autoanaliză, vom afla că, în cele mai multe dintre cazuri, răspunsul nu este cel la care ne așteptăm sau că nici măcar nu putem obține un răspuns concret.
Suntem, atunci, neajutorați în fața mecanismelor automate ale creierului? Studiile recente sugerează că răspunsul este categoric unul negativ (Shaffer 2016). A doua parte a acestui articol va analiza și prezenta într-o formă cât mai accesibilă perspectivele dominante din științele cognitive și va trasa concluziile pe baza cărora putem controla aceste procese aparent incontrolabile. Astfel, scopul asumat al acestei serii de articole nu este de a descoperi ceva cu adevărat nou, ci de a urmări consensul științific în vederea identificării unor beneficii practice pentru viața cotidiană, eliminând, treptat, din vocabularul nostru, construcțiile de tipul nu înțeleg de ce m-am comportat astfel sau nu am putut să mă abțin.
Referințe
Pinker. S. (2006) How the Mind Works. Great Issues for Medicine in the Twenty-First Century: Ethical and Social Issues Arising out of Advances in the Biomedical Sciences. Volume 882, Issue 1 The New York Academy of Sciences. June 1999 Pages 119-127. Disponibil la https://nyaspubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1749-6632.1999.tb08538.x
Shaffer, J. (2016) Neuroplasticity and Clinical Practice: Building Brain Power for Health. Front Psychol. 2016; 7: 1118. Published online 2016 Jul 26. doi: 10.3389/fpsyg.2016.01118
Shahram, H. (2018) The Power of Habit In Decision Making. How to prevent going back to your old habits?. Psychology Today. Disponibil la https://www.psychologytoday.com/us/blog/science-choice/201811/the-power-habit-in-decision-making
